”Victima” nu este aici nicidecum George Floyd, un recidivist, un individ care trăia din jafuri armate și perioade mai lungi sau mai scurte în custodia statului, nu este nici comunitatea neagră, care acum își vede statutul amenințat peste tot, de la o minoritate care dorește să muncească și să se integreze făcînd extrem de rapid trecerea spre o minoritate extrem de gălăgioasă și extrem de agresivă.
Din acest motiv toate personalitățile comunității de culoare se străduiesc să ia poziție împotriva mișcărilor de stradă! Odată pierdută imaginea de cetățeni dornici de conviețuire nu mai rămîne decît alternativa, de indivizi care se opun regulilor și în general vieții din cadrul societății, alegînd periferia.
Numai că în acea zonă afro-americanii au mai fost! De fiecare dată cînd protestele se sfîrșeau cu incendieri, distrugeri și jafuri, afadcerile și companiile împachetau și părăseau zona, lăsînd în urmă moloz, pierderi, șomeri, disperare și sărăcie. Iar în noua realitate urmau să trăiască exact cei care se revoltaseră.
Nici de data aceasta nu va fi altfel! Războiul cultural purtat împotriva forțelor de ordine și împotriva albilor, este ușor de cîștigat pe termen scurt! Mai dificile devin treburile cînd așa-zisa victorie trebuie fructificată.
Iar cel mai straniu loc de pe pămînt a devenit exact chibuțul sau falansterul marxist de la Seattle. Începînd cu violențele inerente, cu furturile care au urmat, cu nevoia unei poliții care să asigure siguranța celor din interiorul țarcului sau a asistenței medicale, Din cerșit și propagandă se poate trăi un timp! Dar chiar și milioanele care se varsă în această aventură socială fără precedent tind să fie înghițite fără urmă și fără rezultate, arătînd celor interesați doar că anarhia nu este tocmai o formă de organizare socială.
Dacă unii stau să-și cultive drogurile în jurul corturilor, iar alții se chinuie să preamărească marxismul, nimic nu îi împiedică pe jefuitorii și hoții de profesie să dea iama non-stop în bunurile celei mai mari găști de fraieri care a existat vreodată.
La apelul disperat al unui locuitor al „zonei autonome” care se plîngea de dispariția laptopului, banilor și hranei, s-a răspuns că „noua societate” se reglează de la sine, deci este nedrept să spună că cineva l-a jefuit, corect fiind că cineva a avut mai mare nevoie de acele bunuri.
Distrugerile sînt „justificate”, ne spun protagoniștii năuci, marxisști, ori cei plătiți cu 18 dolari pe oră de diverse fundații sau asociații „civile” finanțate de artiști sau de filantropi cu nume sonor. Totul se face în numele socialismului, care așteaptă ca un stat iluzoriu să vină și să achite la urmă nota de plată, indiferent cît de piperată ar fi, deoarece este pentru cetățean. Și știți ce? Zic demonstranții, guvernul ar trebui să se tramă de cetățean!
Iar albii, ar trebui să se pună în patru labe sau în genunchi, să pupe labele negrilor, să își ceară scuze pentru că sînt albi, să fie cățelușii celor care nu-i mai suportă, să își doneze integral bunurile (căci oricum li se vor lua toate), să nu mai dea naștere copiilor albi, să moară!
Și fiți pe fază! Demența continuă. Nu doar în SUA, ci și în UE. Se rafinează zi după zi. Se construiește în ritm de Black Lives Matter și de Antifa. Aceleași porcării anticapitaliste cu care generații întregi au fost îndopate pe vremea Războiului Rece în Europa de Est, fac acum ravagii în zona Occidentală. Capitalismul putred trebuie să dispară. Socialismul, oricîte victime a lăsat în urmă, nu-i așa, e doar cea mai „dreaptă” orînduire și singura ei problemă este că nu a fost corect aplicată. Vorba lui Einstein: cînd aplici aceeași teorie și vezi că ai de a face cu un eșec, este o nebunie să aplici în continuare aceeași teorie și să te aștepți la un alt rezultat.
Ați ghicit! „Lupta de clasă” nu se mai dă între proletari și burghezi, ci între „rasiști” și „cioroi”.
